Cine este Cristos ?

Este om adevărat si Dumnezeu adevărat. Dumnezeu făcut om. Când îl întâlnim pe Cristos suntem în faţa întregului mister al lui Dumnezeu. Nu stiu ce fel de relaţie avem fiecare dintre noi cu Cristos. Nu stiu dacă vorbiti cu El, dacă îl primiţi ca pe un om, căci a spune că Dumnezeu s-a făcut om are consecinţe. Inseamnă că Isus este un om adevărat. Mai întâi, El a acceptat, făcându-se om, să fie unul printre ceilalti. In evanghelia de Crăciun se spune că împăratul a vrut să facă recensământul întregului pământ. De aceea Iosif si Maria merg la Betleem pentru recensământ.

De ce evanghelia spune lucrul acesta. Inseamnă că împaratul voia să numere toti oamenii de pe pământ. Dar dacă am putea să numărăm toti oamenii, toti care au fost înainte de noi, cei care vor veni după noi când noi vom fi deja morti, miliarde, nu există doi care să semene. Numărând oamenii unul câte unul, este unul dintre ei care este Dumnezeu. Unul dintre aceste miliarde este Dumnezeu. In general nouă ne este dificil să fim unul printre ceilalti. Dumnezeu s-a făcut unul printre ceilalti. Este umilinta lui Dumnezeu.

Ne putem gândi la Sfânta Fecioară. Ea l-a adus pe Isus în lume. Isus a fost bebelusul ei. Bărbatii nu pot să înteleagă lucrul ăsta, femeile da. E ceva incredibil, maternitatea. Este o legatură incredibilă între un copil si mama lui. Hrănit de mama lui, strâns în brate de mama lui, îmbrăcat de mama lui, acest copil era copilul ei, este si Dumnezeul său. Traditia spune că o creatură l-a născut pe Creator.

Va trebui să invăţăm să-l contemplati pe Isus, spunând : acest om adevărat este Dumnezeu adevărat. Nu este suficient să facem experienta lui Dumnezeu. Trebuie să descoperim cine este El, cu inteligenta noastră dar si cu imaginatia, cu tot ceea ce suntem, si acest lucru ne va schimba viata. Asta înseamnă că Dumnezeu acceptă limitele umane : a fost obosit, a însetat i s-a făcut foame … In general astăzi, suntem o lume de oameni obositi. Isus a fost obosit înaintea noastră. Intr-o zi i s-a spus papei Ioan Paul al II lea: « Sfinte Părinte, azi arătati obosit ! » Si el răspunde : « Din fericire, dacă nu as obosi ar înseamna că nu am lucrat ». Isus a acceptat oboseala si toate limitele vietii umane. A acceptat să fie dependent, tot ceea ce este viata umană.

Isus e diferit de noi. Are si el personalitatea lui. Ne putem întreba, oare cum era Isus, cum era faţa lui, ochii lui, mâinile lui, culoarea ochilor. Ceea ce ştim este că semăna cu Sfânta Fecioară Maria. Ii semăna mamei. Ne putem închipui că semăna un pic şi cu Sfântul Iosif, pentru că semănă cu el nu neapărat fizic. Un băiat seamănă cu tatăl său pentru că se comportă ca si tatăl său. Tatăl este imaginea lui Dumnezeu Tatăl în fata copilului. Bărbatii, trebuie să fiti în fata copiilor lor figura lui Dumnezeu Tatăl. Copiii, privindu-i pe taţi, ar trebui să descopere si să vadă cine este Dumnezeu. Iosif a făcut asta pentru Isus, în timp ce Isus este Dumnezeu.

Cine este Isus ?  Este extraordinar.  Dacă medităm la toate aceste lucruri este pentru ca noi să-l primim, să-l iubim pe Cristos, să ne atasăm de Cristos si puţin câte putţn să descoperim cine este El. Are un trup ca si noi, are o faţă unică, o privire specifică Lui. In evanghelie se spune că l-a privit pe tânărul bogat si l-a iubit. Ne putem imagina că privirea lui Isus trebuie să fi fost impresionantă. Era o privire pură, fără judecată. Isus avea sentimente – a plâns cel putin de două ori, la moartea lui Lazăr si asupra Ierusalimului. La moartea lui Lazăr, lumea spunea « priviti cât de mult îl iubea ». Prietenul Lui e mort si Isus plânge, ca si noi. Suntem invitati să contemplăm umanitatea.

Noi credem că Dumnezeu cunoaste totul, ca si cum noi nu am avea nici o libertate. Noi nu suntem marionete în mâna lui Dumnezeu, suntem fiinte libere pentru că Dumnezeu e liber si Dumnezeu ne-a facut liberi, deci responsabili.

Sunt doua locuri unde se întampla ceva la care Isus nu se astepta. Prima dată când era în satul sau si nu poate să facă miracole si este trist din cauza lipsei de credintă a oamenilor de acolo. E surprins într-o maniera negativa. Este un alt loc în care Isus este surprins. Este vorba despre centurionul roman sau despre femeia siro-feniciana. Este surprins să vadă credintă acolo unde nu se astepta. Femeia îi spune că firimiturile care cad de la masa stăpanului sunt pentru câini. Cristos întalneste credinta acolo unde nu se astepta.

Acum putem să contemplăm si suferinta lui Isus. Putem face o listă a tuturor suferintelor lui Isus. Deja era în plus când s-a născut, nu era loc pentru părintii săi. Asta l-a făcut să sufere pe Isus. Au fost ucisi copii nevinovati din cauza lui, l-au luat drept nebun – familia lui : « Trebuie să vină acasă, a înnebunit » ; a fost trădat, nu a fost înteles de prietenii sai ; singuratatea, angoasa, moartea, suferinta fizică. In toate acestea vedem cum suferintele lui Cristos se aseamănă cu ale noastre.

Si totusi este ceva surprinzator la Isus. Exista o diferentă între Cristos si noi ? Care este această diferenţă ? Este faptul că Isus nu a păcătuit, ceea ce vrea să însemne că sensibilitatea sa, inteligenta sa, toată fiinta sa nu este marcată de păcat. Deci are o sensibilitate incredibilă, o capacitate de a iubi ca a nici unui alt om, o capacitate de a suferi mult mai mare. Suferinta lui Cristos este inimaginabilă. Noi putem să suferim, dar suntem marcati de păcat. Deci sensibilitatea noastra nu este asa de pură, nu este asa de mare. Trebuie să-l contemplăm pe Cristos, chipul Său, toată viata Lui, să-l cunoastem. Dar si acest lucru e insuficient. Suntem invitaţi să ne apropiem de El, sau să-L lăsăm să vină la voi. In evanghelie observăm că El se apropie de bolnavi, îi atinge, este chiar o vindecare unde Isus ia saliva lui si atinge ochii orbului cu ea. E concret. Acceptăm ca Isus să se apropie de noi până în acest punct ? Intruparea e ceva concret si Dumnezeu vrea să se apropie de noi.