La început, medicina nu trata doar bolile ci învata si arta de a trai sanatos. În antichitate un important domeniu al medicinii era dietetica : stiinta despre o viata sanatoasa. Din aceasta arta de a trai sanatos facea parte si relatia corecta a omului cu lumina, aerul, somnul, munca, hrana, bautura, miscarea  cât si afectele sufletesti : sentimentele, patimile, etc.

 

Scurt Istoric :

  • medicina constituie o problemă religioasă : vindecare venea de la zei
  • Biserica a renunțat în decursul mileniilor la trup si s-a ocupat numai de sanatatea sufletului
  • Biserica primară : trupul și sufletul erau tratate împreună
    • Clemente din Alexandria (150-215) îl vede pe Cristos ca un adevarat pedagog care vrea să ne învețe arta de a trăi sănătos
    • Regulile mânastirești din sec. IV și V erau făcute pentru ca călugarii să trăiască sănătos atât trupește cât și sufletește
    • Regulile Sf. Benedict ies în evidență prin echilibrul lor adică măsura înțeleaptă prin care fiecărui domeniu al vieții i se dă importanța cuvenită. În aceste reguli este preluat tot ceea ce medicina antică înțelegea printr-un mod sănătos de a trăi.
  • Evul Mediu : în această tradiție duhovnicească de păstrare a sănătății trupești și sufletești se înscriu și Albert cel Mare și Hildegard von Bingen căci amândoi au tratat despre dietetica în cadrul învățăturilor religioase.
    • pentru ei dietetica este o parte componentă a ascezei : aceste eforturi dietetice se înscriu și fac parte din asceză și duc la o mai mare libertate și sănătate
    • Biserica nu ar trebui să lase sănătatea doar în grija doctorilor și a psihiatrilor căci credința a avut întotdeauna și o dimensiune terapeutică. Noul Testament o arata foarte clar : Isus vindeca bolnavi și atrage atentia asupra puterii tămăduitoare a credinței.
    • Aici vrem să vorbim despre o artă creștină de comportament sănătos, despre datoria fiecăruia de a-și da silința să-și mențină atât sănătatea trupească cât și cea sufletească.
    • Desigur grija pentru trup nu ocupă primul plan ci ascultarea trupului și a unor impulsuri care vin de la el, luarea în serios a reacțiilor și a tulburărilor lui și orientarea spre interiorul trupului ca expresie a sufletului. Pentru o viață spirituală adevărată nu este suficient numai să-mi cercetez conștiința ci trebuie să observ și starea în care se găsește trupul meu care de multe ori îmi indică mai sincer adevărata mea stare interioară pe care rațiunea mea le refulează.

 

  1. BOALA CA SIMBOL

 

Psihosomatica arată că bolile corporale nu sunt întâmplatoare și doar exterioare ci ne dau o informație importantă despre adevărata stare a omului, despre dorințele și cerințele lui, despre ceea ce este reprimat și înăbușit în el. Uneori trupul manifestă ceea ce de fapt sufletul a dorit fără să poată recunoaște sau încercând să ascundă.

IMPORTANT :  este necesar să ne ascultăm trupul pentru a ne cunoaște cu adevărat. Există 4 izvoare ale cunoașterii de sine :

  • gândurile și sentimentele noastre
  • visele ca reprezentare simbolică a situației noastre
  • trupul ca expresie a sufletului
  • modul în care acționăm, comportamentul, obișnuințele, modul în care ne ducem la capat viața de toate zilele, munca și biografia noastră.
  • Zonele ființei umane:
    • daca privim cu atentie aceste zone putem să recunoaștem cu adevărat ce se întâmlă cu noi.
    • Gândirea singură ne poate juca feste pentru că ne făurim singuri și mecanisme de apărare care să elimine în procesul gândirii ceea ce este neplăcut și penibil. Trupul este de multe ori mai sincer decât descifrarea rațiunii noastre
    • Exemplu : uneori credem că ne-am eliberat de ambiții, patimi, dorințe egoiste dar totuși transpiratia exagerată, faptul că ne înroșim fără să vrem, crisparea feței, bătăile puternice ale inimii ne arată că suntem încă plini de încordări interioare, etc.

 

  1. BOALA CA EXPRESIE A SUFLETULUI

 

Boala este un simbol prin care se exprimă sufletul.

  • cine înțelege această limbă se înțelege pe el însuși mai bine și  învață să-și recunoască adevăratele nevoi, cerințe, dorințe și reușește să vadă unde și cum și le ascunde.
  • prin simbolul bolii, trupul îi spune omului adevărul despre el însuși și unde trșiește în contradicție cu gândurile și sentimentele lui cele mai intime, cu imaginea lui despre o viață împlinită.
  • boala vrea să ne dea un mesaj important asupra adevăratei noastre stări. Iar noi avem nevoie urgent de această informație atunci când am devenit surzi față de vocea lui Dumnezeu care ne vorbește în Biblie, prin Biserică sau în conștiința noastră.
  • dacă trăim în afara noastră, dacă refulăm toate presimțirile care ne apar și ne spun că ceea ce facem nu corespunde cu idealul nostru despre viață atunci Dumnezeu trebuie să vorbească cu noi mai tare ca să-L putem auzi. Și atunci El trebuie să ne spună adevărul despre viața noastră prin boală și am face bine să ascultăm acest mesaj al lui Dumnezeu dat nouă pe această cale. Boala poate deveni astfel un izvor important pentru cunoașterea de sine.
  • exemplu: prin tensiunea arterială Dumnezeu ne arată că noi înșine ne ținem sub tensiune, fără să observăm că nu vrem să recunoaștem conflictele existente. Tensiunea arterială este un semnal de alarmă al trupului nostru ca să ne purtăm mai bine cu noi înșine, să nu ne cerem mai mult decât putem face, să recunoaștem conflictele interioare și să ne eliberăm de așteptări prea mari. Așa cum visele ne spun mult din ceea ce prin gândire nu putem recunoaște tot așa și trupul ne dă informații prețioase prin boală.
  • boala nu trebuie neaparat privită ca pe un dușman ci ca pe un partener și prieten care ne poate învăța ceea ce noi până acum nu am putut înțelege și conștientiza. De aceea trebuie să ne întrebăm ce sens are boala. Este un deranjament trupesc dar care ne trimite la tulburarea din interiorul psihicului și sufletului nostru.
  • trebuie să purtăm un dialog sincer cu deranjamentele noastre corporale : Ce vor să-mi spună simptomele bolii ? Unde nu ne purtăm bine cu noi înșine ? Unde ne sabotăm ? Ce am neglijat, de ce avem nevoie, ce ne-ar face bine ?
  • putem întreba simptomul de ce ar dori el să ne scutească.
  • boala ar putea să ne conducă la o legatură adânca cu noi înșine : deseori tulburarea se anunță tocmai pentru că nu ne-am luat în considerare trupul, pentru că nu am trăit din el și cu el, ci în afara lui. Boala este atunci o provocare ca ă ne purtăm mai atenți cu noi înșine și să ne ascuțim simțurile pentru a ne înțelege trupul ca pe o expresie a realității lăuntrice.
  • boala ne ajută să ne vedem propria umbră : ne arată ce am eliminat din viața noastră cu forța, ne arată ceea ce am împins în umbra și ne spune că trebuie să integrăm acel lucru în mod conștient în viața noastră.
  • în acest sens boala este o încercare de autovindecare căci încearcaă să ne ferească de o prabușire totală, care ar veni cu siguranță dacă nu am corecta acel lucru din viața noastră. În această optică boala trebuie privită pozitiv.
  • boala ne oferă rezolvarea cea mai avantajoasă pentru moment și încearcă să ne ferească de ceva mai rău.
  • boala ne ajută să integrăm sentimente care până în momentul prezent ne-au fost străine, părți din personalitatea proprie care au rămas în umbră și care prin boală ne devin conștiente iar prin lărgirea autocunoaăterii ea ne duce mai departe pe drumul maturizării.
  • boala este și o autoapărare, fără de care ne simțim suprasolicitați d.p.d.v. psihologic. În acest sens se poate vorbi de boala de a nu putea fi bolnav care poate duce brusc la o prăbușire periculoasă. Capacitatea de a fi bolnav poate fi o autoapărare împotriva autodistrugerii, poate fi un proces regulator ce ne salvează viața. Ea ne obligă să ne acceptăm limitele și să trăim cu măsura potrivită noua. Rostul și folosul bolii apare numai dacă noi o luăm în seamă și încercșm să-i înțelegem limbajul.
  • Cauzele bolilor : cele mai dese cauze sunt reprimarea agresiunilor, a dorințelor, a necesităților, etc.
    • deoarece nu știm să ne purtăm corect cu agresiunile, dorințele și necesitățile noastre ne îmbolnăvim. Un ascetism fals, foarte raspândit printre creștini, este deseori cauza inhibărilor și a îmbolnăvirilor : ne interzicem anumite plăceri și necesități căci dacă o necesitate nu este recunoscută, ea duce pe căi ascunse la satisfacerea ei.

Exemplu: o femeie care se sacrifică permanent pentru familie și nu ia în considerare nevoia ei de afecțiune și de a fi acceptată atunci boala ei poate să-i oblige pe ceilalți să-i satisfacă această nevoie. Într-o formă camuflată a transmis familiei atât dorința ei de afecțiune cât și necesitatea de a avea liniște față de așteptările prea mari ale celorlalți. Unora le rămâne doar boala ca mod de a-și arăta cerința de afecțiune sau de a-și stabili limitele proprii. Astfel boala le vine în ajutor.

  • Boala unui membru de familie reflectă situația familială. Este o oglindă în care și ceilalați ar putea să se vadă în loc să-l deplângă doar pe bolnav.
  • În cazuri psihosomatice nu trebuie să dăm vina doar pe bolnav ci trebuie să ne cercetăm propria conștiință : cu ce am contribuit la această boală ? m-am purtat în așa fel încât nu i-a rămas alta soluție decât să se îmbolnavească, pentru a-mi arăta de ce are nevoie ? Trebuie să-mi pun mie întrebarea atunci când cineva din jur este bolnav.
  • În multe familii femeia este aceea care se îmbolnaveste atunci când viața nu-i aduce împlinirea. Boala unuia poate fi deseori o bună terapie pentru celălalt căci îl obligă să-și dezvolte latura pe care a neglijat-o. Astfel boala femeii poate să-l facă pe bărbat să-i arate afecțiunea pe care nu i-a acordat-o pâna atunci, deoarece s-a lăsat prins de activitatea lui.
  • Unii își exercită puterea prin boală șantajând și tiranizând. Prin boală îi dictez celuilalt regulile mele de joc. Ex. tatăl care dacă este amenințat de infarct nu mai acceptă alte pareri pentru că s-ar enerva din această cauză și atunci boala lui devine o tiranie pentru întreaga familie.
  • A-ți asculta boala înseamnă să te împaci cu umbra ta, să-ți recunoști cerintele pe care le-ai oprimat și să le traiești într-un mod rațional.
  • Trebuie să recunoaștem în boală întrebarea cum să ne purtăm unul cu celălalt : ea poate să ne deschidă ochii în fața adevărurilor și necesităților noastre precum și a celorlalți. Dacă mergem mereu cu ochii închiși în viațț, Dumnezeu prin boala mea ori a partenerului meu vrea să ne arate care este adevărata noastră situație

 

 

 

Post Views: 474