CONVERTIRILE EXISTĂ!

Un fost seminarist află că bătrâna de care se ocupa și pe care o însoţea, pentru că era depresivă, s-a sinucis. Descurajat și plângând, seminaristul merge în bazilica de la Fourvière din Lyon și se roagă pentru bătrâna decedată. La un moment dat, simte un elan și un impuls de a se întoarce pentru a vorbi persoanei din spate care răsfoia Biblia. La început refuza, dar impulsul de a se întoarce era foarte puternic. Atunci se întoarce și vede un tânăr care căuta ceva în Biblie și avea aerul de a fi nemulțumit. Îl salută și îl întreabă dacă caută ceva special în Biblie. Tânărul răspunde că nu cunoaște Biblia, pentru că tocmai se convertise, și acum descoperă totul. Căuta ceva despre Isus și nu găsea în Biblie.

Fostul seminarist își dă seama că de fapt tânărul nu avea decât Vechiul Testament și atunci îi explică faptul că despre Isus se vorbește clar în Noul Testament. Din discuție în discuție, tânărul îi povestește că a încercat să se sinucidă de 6 ori. El spunea că a șasea oară i-a mers bine actul sinuciderii: spânzurătoarea. Era atârnat de frânghie și aștepta să moară, când, brusc, vede în fața ochilor o lumină deosebită și simte o căldură și o iubire extraordinară, ceva ce nu a simțit niciodată în viață. Atunci, într-o clipă, vede tot firul vieții lui și descoperă sensul și bogăția vieții. În momentul acela coarda de care era spânzurat se rupe și se trezește pe jos, bulversat de tot ceea ce i se întâmplase. Simte cum sângele îi revine în vene, în cap și cum îi revine suflul vieții. Este confuz și nu știe ce să creadă. Atunci, pentru prima dată în viața lui, caută o Biblie și vrea să afle cât mai multe despre Dumnezeu. Nu găsește decât Vechiul Testament și cu el merge la bazilica de la Fourviere din Lyon. Nu știa nimic și în biserică se zbătea să înțeleagă Vechiul Testament. Atunci fostul seminarist se întoarce spre el și îl ajută să-l descopere pe Dumnezeu. Amândoi au devenit prieteni și chiar eu însumi am avut ocazia să-l întâlnesc pe acest tânăr care se convertise.

Fiind vicar la Lyon în parohia Sf. Nizier, într-una din zile, un tânăr vine și-mi povestește convertirea sa. Inițial era ateu și ignorant. Este adus într-o zi de un prieten la grupul de rugăciune. La început venea pentru că îi plăceau cântecele de laudă și ambianța creată de cântece. Apoi începe să fie mai atent la cuvintele din cântece și observă ceva deosebit în textul cântecelor și în cântarea propriu-zisă. Începe să se intereseze de textele biblice din cântece și de textele biblice care erau citite la grupul de rugăciune. Își cumpără o Biblie nouă și o citește. Începe să vină duminica la biserică, dar se așază în ultima bancă, în spate, căci nu îndrăznea să se așeze în față. Nu cunoștea pe nimeni și nu voia să deranjeze pe nimeni. La salutul păcii din cadrul liturghiei este impresionat de acest gest și când dădea sau primea pacea lui Cristos, simțea o pace, o bucurie și o stare deosebită necunoscută până atunci. Pe urmă, după liturghie, toată ziua se simțea bine și fericit. Tânărul spunea că voia să prelungească cât mai mult în cursul zilei această stare de pace și bucurie. În interior simțea o voce care-i spunea: Acum începi o viață nouă, ia totul de la început. Nu știa ce se întâmplă cu el, se întreba dacă nu a înnebunit sau dacă nu a luat-o razna. Era uimit de această voce interioară care-i vorbea în suflet. Decide să vină în toate duminicile la biserică. Vorbește cu un preot, se înscrie la grupul pentru sacramentul Mirului și merge la Ziua Mondială a Tineretului de la Roma din anul 2000.

O altă experiență pastorală mi-a arătat cum Dumnezeu se folosește de orice eveniment și ocazie pentru a ne aduce mai aproape de El. O familie cu copii se decid ca pe 8 decembrie, sărbătoarea luminii în Lyon, să meargă în piața de la Hôtel de Ville, unde erau programate jocuri de lumini. Ajungând cu mașina în prejma Bisericii Sf. Nizier, unde eu eram preot vicar, rămân blocați cu mașina din cauza aglomerației. Decid să abandoneze mașina, o parchează în zonă și merg cu toții pe jos. Ajungând în fața bisericii, se simt atrași de biserică și mai ales doamna decide să intre în biserică.

În interiorul bisericii era un program religios și spiritual bine organizat sub conducerea părintelui paroh, a preoților vicari, printre care și eu, și a echipei pastorale. Profitând de faptul că în această sărbătoare a luminii legată de sărbătoarea Sf. Fecioare Maria de pe 8 decembrie, multă lume intră să vadă frumusețile bisericii, care este și monument istoric, ne-am gândit că este un moment propice pentru a evangheliza această lume. În felul acesta, oamenii care intrau în biserică erau întimpinați de preoți la spovezi, de tineri care explicau activitățile parohiei, de enoriași care erau ghizi și care introduceau pe turiști în programul religios al bisericii. Se aflau în biserică și mici grupuri de rugăciune pentru persoanele care doreau să încredințeze anumite intenții de rugăciune. De asemenea, în anumite capele ale bisericii se anima rugăciunea rozariului, se făcea adorarea crucii și într-o capelă laterală era adorație euharistică.

Familia despre care vă vorbesc vizitează biserica și apoi intră în capela unde era adorația euharistică. Dintr-o dată, după un timp, doamna începe să plângă din ce în ce mai mult și stă aproape gata să cadă. O enoriașă care era în capelă merge spre ei și o întreabă pe doamna dacă vrea să se roage pentru ea, sau dacă dorește altceva. Doamna plângea. Atunci este întrebată din nou:

– Vreți să vedeți un preot? Doamna, cu voce tremurândă și plângând, spune că vrea să vadă un preot. Eu tocmai terminam o spovadă când o văd pe această enoriașă că aduce în brațele ei pe această doamnă plângând, înconjurată de soț și de copii. O primesc și după ce se liniștește stau de vorbă cu ea circa o oră. Înțelesesem că de ani de zile Dumnezeu acționa într-un anumit fel în sufletul și viața ei, fără ca ea să-și dea complet seama. Între timp, fata ei, foarte delicat și cu gingășie, îi aduce o lumânare aprinsă și i-o oferă. Mama îi răspunde:

-Fata mea dragă, du-te și depune lumânarea la Sfânta Fecioară Maria și roagă-te pentru noi. Între timp îmi cere să o spovedesc, ceea ce fac cu mare bucurie. La sfârșit doamna se liniștește și cere ca într-o zi să vin să-i binecuvântez casa. În final îmi povestește toată întâmplarea și felul cum a ajuns la mine. Într-adevăr, m-a impresionat felul cum Dumnezeu lucrează cu oamenii.

Tot pe 8 decembrie, la parohia Sf. Nizier s-a organizat o un program spiritual foarte variat, pentru a atinge inimile oamenilor care intrau să viziteze biserica. La intrare în biserică erau doi copii pe care îi cunoşteam din familiile parohiei (Thimoté Malatre și Arthur Grison) și care propuneau oamenilor care intrau în biserică să se roage pentru ei. Cine putea să se opună rugăciunii nevinovate a unor copii? Era cu neputință să reziști. Oamenii erau impresionați de această propunere a acestor doi copii. Unii le răspundeau că nu știu să se roage. Atunci copiii replicau simplu, dar direct:

-Nu-i nimic, așezați-vă în genunchi și noi ne rugăm pentru dumneavoastră. Acești doi copii au atins și au sensibilizat multă lume.

La fel într-o zi de 8 decembrie, în capela adorației din Biserica Sf. Nizier a intrat un domn care era în trecere. Privea cu o privire străină prin interiorul capelei. O soră consacrată care se afla în capelă îi arată Sf. Sacrament expus pe altar și îi spune că Isus este prezent. Domnul răspunde:

– Cum, unde-i Isus? Sora îi răspunde:

– În pâinea aceea albă este prezent Cristos. Dacă vă rugați și cereți ceva, Isus vă va răspunde. Domnul exclamă mirat:

– Mdaaa, deci Isus este prezent în această pâine albă. Apoi ia o foaie albă, scrie o cerere și o rugăciune şi o depune în coș în fața Sf. Sacrament. Sora îi prezintă un alt coș unde erau bilețele scrise cu texte din Biblie. Domnul extrage un bilețel și este înmărmurit de uimire :

– Este extraordinar, am primit răspunsul!