Să fim siguri că acolo unde Dumnezeu lucrează în noi, acolo se află și diavolul care încearcă să-i imite acțiunea. Adesea ignorăm una din dimensiunile esențiale a vieții noastre umane și anume lupta spirituală. Lupta spirituală este o dimensiune normală a vieții creștine. Când primim un un har mare de la Dumnezeu este normal să trăim după aceea momente dificile, și să avem impresia că toate harurile primite au dispărut. Domnul permite lupta spirituală pentru a ne face să avansăm și să aprofundăm viața noastră. Isus însuși a trăit această dimensiune a luptei spirituale.

 I. Creat să devii asemenea lui Cristos

Tu ai fost creat să devii asemenea lui Cristos. Căci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, i-a și hotărât să fie asemenea chipului Fiului său, așa încât el să fie primul născut între mulți frați (Rm 8,28-30). De la bun început, planul lui Dumnezeu a fost să te facă asemenea Fiului Său. Acesta este primul și ultimul tău destin. Dumnezeu a anunțat această intenție încă de la creație : Dumnezeu a zis : Să facem pe om după chipul și asemănarea noastră.

Imaginea aceasta a fost afectată și distorsionată de păcat. De aceea El a trimis pe Isus cu misiunea de a restaura întreaga imagine desfigurată de păcat. Cum arată această asemănare completă cu Dumnezeu ? Ca și Isus Cristos ! Biblia spune că Domnul nostru Cristos este asemanarea perfectă a lui Dumnezeu, imaginea vizibilă a Dumnezeului invizibil și reprezentarea exactă a Ființei lui (Evr.1,3).

Scopul lui Dumnezeu pentru  viața ta pe pământ nu este în mod esențial confortul, sau fericiri ușoare și trecătoare ci dezvoltarea în tine a caracterului lui Cristos . El vrea ca tu să crești  uman, spiritual și să devii asemenea Fiului Său. A deveni un alt Cristos nu înseamnă să-ți pierzi personalitatea ori să devii un robot fără gândire. Dumnezeu ți-a creat unicitatea ta, deci în mod sigur El nu vrea să o distrugă. Asemănarea cu Cristos are de-a face cu transformarea caracterului tău, nu a personalității tale.

De fiecare dată când uiți că scopul pentru care Dumnezeu te-a creat este dezvoltarea și creșterea ta în asemănarea cu Cristos, vei deveni frustrat de circumstanțele și situațiile potrivnice ale vieții. Atunci te vei întreba : De ce mi se întâmplă asta ? De ce am parte de dificultăți ? Unul din răspunsuri este că viața în mod inevitabil este dificilă. Dificultățile vieții ne ajută să creștem și sunt ocazie pentru exersarea calităților omului bun și desăvârșit. Nu uita că pământul nu este cerul !

1. Dumnezeu lucrează în tine dacă îi deschizi inima

Asemănarea cu Cristos nu se realizează prin imitaţie ci prin faptul că-i permitem lui Cristos să locuiască în noi. Noi îi permitem lui Cristos să trăiască prin noi : Pentru că acesta este secretul: Cristos trăiște în voi (Col 1,27), sau în altă parte Paul spune : Nu mai trăiesc eu ci Cristos trăiște în mine. Cum are loc acest lucru în viața reală ? Prin alegerile pe care le facem.  Ori de câte ori alegem binele și respingem răul, îi permitem lui Cristos să vină în noi și să ne umple de prezența sa, de lumina și de trăsăturile sale.

Nu poţi reproduce caracterul lui Isus Cristos prin propriile puteri. Hotărârile luate, puterea voinţei și intenţiile bune nu sunt suficiente. Numai Duhul Sfânt și acţiunea lui Cristos în rugăciune și sacramente au puterea să producă schimbările pe care Dumnezeu vrea să le facă în vieţile noastre: Dumnezeu lucrează în voi, dându-vă dorinţa de-a asculta de El și puterea să faceţi ceea ce Îi place Lui (Filip. 2,13).

Lucrarea Duhului lui Dumnezeu este să producă în tine un caracter la fel ca și caracterul lui Isus Cristos. Noul Testament o spune foarte clar: În timp ce Duhul Domnului lucrează în noi, ajungem să semănăm tot mai mult cu El și să reflectăm tot mai mult slava Lui (2Cor 3,18). Acest proces prin care suntem schimbaţi ca să ne asemănăm tot mai mult cu Isus este numit sfinţire.

Mulți oameni înţeleg prin expresia puterea Duhului Sfânt demonstrații miraculoase și emoții adânci. De cele mai multe ori puterea  Duhului Sfânt se manifestă în viața ta în mod liniștit și modest și de cele mai multe ori nici nu-ți dai seama și nici nu le simți. Adesea Duhul Sfânt ne atrage atenția cu o șoaptă blândă.

2. Trebuie să colaborezi cu Duhul Sfânt în lucrarea Sa

În Sfânta Scriptură vedem acest adevăr important ilustrat pretutindeni: Duhul Sfânt își manifestă puterea Sa în clipa în care cineva prin credința sa face un pas înainte. Când Iosue s-a confruntat cu un obstacol imposibil ca apele învolburate ale Iordanului, acestea s-au despicat numai după ce conducătorii au pus piciorul în curentul rapid al apei, prin credință și ascultare (Iosue 3,3-17). Ascultarea are ca rezultat manifestarera puterii lui Dumnezeu.

Dumnezeu așteapată ca tu să acționezi primul. Nu așteptă să te simți puternic. Pășește înainte cu toată slăbiciunea ta, făcând ceea ce trebuie să faci, în ciuda fricii și a simțirilor tale. În felul acesta cooperezi cu Duhul Sfânt și crește asemănarea ta cu Cristos, așa îți formezi caracterul lui Cristos. De cel putin opt ori în Noul Testament ni se spune: dați-vă și voi toate silința (Lc13,24; Rm.14,19) în creșterea voastră pentru a deveni asemenea lui Cristos.

3. Dumnezeu folosește Cuvântul Său, Biserica și circumstanțele vieții ca să te modeleze

Toate acestea trei sunt indispensabile pentru dezvoltarea caracterului tău. Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă adevărul necesar creșterii, Biserica Sa ne oferă sprijinul de care avem nevoie pentru a crește și circumstanțele ne furnizează mediul de care avem nevoie pentru a practica asemănarea cu Cristos. De obicei, Dumnezeu preferă să lucreze prin oameni decât să facă minuni, astfel încât să avem nevoie unii de alții și să devenim sfinți unii cu ajutorul celorlalți. El vrea să creștem împreună. Adevărata maturitate spirituală  înseamnă să înveți să iubești ca și Isus. Diminuarea iubirii ne aduce o sărăcire a vieții, ne diminueaza viața și ne face să trăim pe jumatate.

4. A deveni asemenea lui Cristos presupune un proces îndelungat și lent

Maturizarea spirituală nu este nici instantanee, nici automată ci este o dezvoltare treptată, progresivă, care va avea loc tot restul vieții. Referindu-se la acest proces sfântul Paul spunea : până când vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârșit, la măsura staturii plinătății lui Cristos (Ef.4,13).

Cu toții suntem pe drum și în continuă evoluție. Transformarea ta spirituală în dezvoltarea caracterului lui Cristos va dura tot restul vieții tale și nici măcar la sfârșitul ei nu va fi terminată. Se va termina abia când vei ajunge în cer. Sfânta Scriptură ne spune că vom fi asemenea lui Cristos și că îl vom vedea așa cum este: Iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Știm că atunci când se va arăta, vom fi asemenea Lui pentru că Îl vom vedea așa cum este (1In. 3,2).

În viața creștină apar multe confuzii și multe neclarități datorită ignoranței legate de adevărul că Dumnezeu ar fi mult mai preocupat de a deveni asemenea Fiului Său decât de altceva. Ne îngrijorăm când ni se pare că Dumnezeu tace cu privire la problemele noastre, cum ar fi: Ce carieră să aleg ? Adevărul este că există multe cariere, care ar putea fi în voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Însă ceea ce îl interesează pe Dumnezeu cel mai mult este ca ceea ce faci să faci într-o manieră creștină (1Cor.10,31; 16,14;Col.3,17,23).

Desigur că Dumnezeu este interesat și de cariera ta dar este cu mult mai interesat de caracterul și de realizarea ta ca persoană, pentru că în veșnicie vei duce caracterul tău, nu cariera. Noul Testament ne avertizează : Nu vă conformați lumii acesteia, ci schimbați-vă prin înnoirea minții ca să înțelegeți care este voința lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârșit.

Pentru a te concentra asupra asemănării tale tot mai mari cu Cristos trebuie să iei o decizie împotriva culturii lumești în care trăiești. Altfel, alte forțe cum ar fi cei din jur, părinții, colegii și cultura mondenă vor încerca să te modeleze după imaginea lor. Este trist dar mulți creștini prin cărțile pe care le citesc și prin ceea ce fac nu mai trăiesc pentru slava lui Dumnezeu ci caută exclusiv numai împlinirea și stabilitatea emoțională. Acest mod de a trăi este narcisism și nu are nimic cu faptul de a fi discipol al lui Cristos. Isus nu a murit pe cruce doar pentru ca noi să avem vieți confortabile, bine puse la punct material și emoțional. Scopul lui Cristos pentru noi este mult mai profund și anume dorește să devenim asemenea Lui în toate înainte de a ne lua la cer. Acesta este cel mai mare privilegiu, responsabilitatea noastră imediată și destinul nostru final.

Dumnezeu vrea ca tu să crești dar trebuie și tu să vrei. Unii sunt blocați într-o copilărie spirituală continuă, rămânând în scutece și ghetuțe. Motivul este că nu au intenționat și nu au decis niciodată să crească. Isus ne cheamă pe noi ca și pe Matei vameșul și depinde de noi ce răspundem : Isus i-a spus : Urmează-mă ! Ridicându-se , el l-a urmat (Mt 9,9).

Când apostolii și ucenicii au ales să-l urmeze pe Cristos nu au înțeles toate implicațiile deciziei lor. Au răspuns pur și simplu invitației lui Isus. Este tot ceea ce trebuie să faci : decide să devii ucenicul Lui. Multora le este frică să se dăruiască pentru ceva și atunci plutesc în derivă prin viață. Alții cu inima împarțită se dedică unor valori contradictorii ceea ce duce la frustrare și mediocritate. Alții se dăruiesc numai preocupărilor materiale și pământești ca de exemplu să devină bogați, faimoși și sfârșesc în dezamăgire și amărăciune. Fiecare alegere are consecințe aici și în veșnicie. Sfântul apostol Petru ne avertizează : Fiindcă toate lucrurile din jurul nostru au să dispară, ce vieți sfinte și evlaviaose trebuie să traiți ! (2Pt. 3,11).

1. Partea lui Dumnezeu și partea ta în lucrare

Asemănarea cu Cristos începe atunci când alegi să acționezi ca și Cristos și apoi să te bazezi pe Duhul Sfânt, ca El să te ajute să pui în practică aceste alegeri. Din clipa în care te decizi în mod serios să devii asemenea lui Cristos trebuie să acționezi altfel. Va trebui să renunți la unele obicieiuri vechi, să-ți dezvolți obiceiuri noi și să-ți schimbi felul de gândire. Poți fi sigur că Duhul Sfânt te poate ajuta să faci aceste schimbări. Biblia ne spune clar: lucrați la mântuirea voastră cu teamă și cu cutremur. De fapt Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el va face și să voiți și să înfăptuiți, după bunăvoința sa (Fil. 2,12-13).  Aceste versete ne arată cele două părți ale vieții spirituale: lucrați (voi) și lucrează (Dumnezeu). Partea lucrați este responsabilitatea ta, iar lucrează este rolul lui Dumnezeu. Creșterea spirituală este o lucrare de colaborare între tine și Duhul Sfânt. Duhul lui Dumnezeu lucrează împreună cu noi, nu lucrăm doar noi singuri.

1. Schimbarea modului de gândire

Pentru a-ți schimba viața, trebuie să schimbi modul de gândire. În spatele fiecărui lucru pe care îl faci există un gând. Fiecare mod de comportare este motivat de un crez și fiecare acțiune este determinată de o atitudine. Dumnezeu a revelat acest adevăr cu mii de ani înainte ca psihologii să-l înțeleagă : Fii atent la modul în care gândești, căci viața ta este modelată de gândurile tale (Pr 4,23).

Imaginează-ți că te afli pe un lac la cârma unei bărci rapide, al cărei pilot automat este programat să meargă spre est. Dacă vrei să te întorci și să mergi spre vest, ai două posibilități pentru a schimba direcția bărcii. Prima este să apuci cârma și să forțezi barca în mod fizic să se îndrepte în direcția opusă. Cu o voință puternică a-i putea învinge pilotul automat, însă ai simți o rezistență continuă. În cele din urma mâinile îți vor obosi datorită efortului depus și când mâna va ceda barca o va lua din nou spre est. Așa se întâmplă când încerci să-ți schimbi viața folosind numai puterea voinței tale. Puterea voinței poate produce schimbări pe termen scurt, dar creează un stres interior continuu pentru că de fapt nu te-ai ocupat de rădăcina problemei. Schimbarea nu-ți este naturală așa că în cele din urmă renunți puțin câte puțin la deciziilze luate. Foarte curând vei reveni la tiparele tale vechi de viață.

Există o cale mai bună și ușoară : schimbarea pilotului automat a bărcii adică a modului tău de gândire. Scrisoarea către Romani spune schimbați-vă prin înnoirea minții ca să înțelegeți care este voința lui Dumnezeu (Rm 12,2). Primul pas în creșterea spirituală este să începi să-ți schimbi modul de gândire. Sf. Paul o spune foarte clar: Înnoiti-vă spiritul minții voastre (Ef 4,23).

Ca să fii asemenea lui Cristos trebuie să dobândești mintea lui Cristos. Noul Testament numește convertire, această schimbare a minții. Noi suntem chemați să gândim în același mod în care a gândit Cristos. Împlinirea acestei porunci implică două aspecte.

Primul aspect al acestei schimbări a minții constă în a înceta să gândești imatur, egoist și să urmărești interesele proprii. Biblia spune : Fraților nu fiți copii la minte, ci fiți copii în privința răului, dar la minte fiți adulți (1Cor 14,20). Copiii mici prin natura lor sunt complet egoiști. Se gândesc numai la ei înșiși și la nevoile lor. Sunt incapabili să dăruiască și vor totul pentru ei. Avem aici o gândire imatură. Din nefericire mulți oameni nu trec niciodată de acest fel de gândire. Sf. Scriptură ne spune că gândirea egoistă este sursa comportamentului păcătos : Într-adevăr cei care sunt după trup caută cele ale trupului, pe când cei care sunt după duh, cauta cele ale Duhului (Rm 8,5).

Al doilea aspect al schimbării minții pentru a avea gândirea lui Cristos este să începi să gândești matur. Asta înseamană să-ți concentrezi atenția asupra altora, nu asupra ta. În prima sa scrisoare către Corinteni vorbind despre dragostea reală sf. Paul încheie spunând că a te gândi la alții este semnul maturității: Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Dar când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilărești (1Cor 13,11).

Astăzi mulți cred că maturitatea spirituală se măsoară prin cantitatea de informații și doctrine biblice acumulate. Viața creștină este mult mai mult decât crezul și convingerile, ea include comportamentul și caracterul. Faptele noastre trebuie să fie în concordanță cu crezul și convingerile noastre. Creștinismul nu este o filozofie sau o religie ci este o relație vie cu o persoană vie. Esența acestui mod de viață este să-i iubim pe ceilalți așa cum îi iubește Cristos.  Din nefericire acest mod de gândire nu este spontan omului carnal, ci opus culturii noastre egoiste dar avem un ajutor :Dumnezeu ne-a dat Duhul Său. De aceea nu gândim în același mod în care gândesc oamenii acestei lumi (1Cor 2,12). Vom vedea ce instrumente folosește Duhul Sfânt  ca să ne ajute să creștem.

5. Dumnezeu te transformă prin adevăr

Adevărul ne transformă. Creșterea spirituală este procesul de înlocuire a minciunilor cu adevărul. Isus s-a rugat: Sfințește-i în adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul. Pentru sfințire este nevoie de adevăr și revelația lui Dumnezeu ne comunică adevărul. Duhul Sfânt folosește Cuvântul lui Dumnezeu ca să ne facă asemenea Fiului lui Dumnezeu. Pentru a deveni asemenea lui Isus trebuie să ne umplem viețile cu Cuvântul Său: Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și este de folos pentru a învăța, a convinge, a îndrepta, a educa în dreptate pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, pe deplin pregătit pentru orice lucrare bună (2Tim 3,16-17).

Cuvântul divin nu poate fi comparat cu nici un alt cuvânt. El este viu (Evr. 4,12). Isus însuși a spus : Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață (In 6,63). Când Dumnezeu vorbește, lucrurile se schimbă. Tot ce se află în jurul nostru există pentru că Dumnezeu a spus să fie. El a vorbit și toate lucrurile au luat ființă. Fără Cuvântul lui Dumnezeu nici tu nu ai fi în viață. În scrisoarea lui Iacob se arată că Dumnezeu a hotărât să ne dea viață prin Cuvântul adevărului ca să putem fi cele mai importante dintre toate făpturile pe care le-a făcut (Iacob 1,18). Biblia este mult mai mult decât un ghid pentru doctrină. Cuvântul lui Dumnezeu generează viață, creează credință, produce schimbare, îl sperie pe diavol, produce minuni, vindecă răni, zidește caracterul, dă bucurie, biruie adversitățile, învinge ispita, dă putere, ne curăță mințile, etc. Noi nu putem trăi fără Cuvântul lui Dumnezeu ! Trebui să-l consideri la fel de important pentru viața ta ca și mâncarea, ca și oxigenul. Iob confirmă : Am prețuit cuvintele gurii Lui mai mult decât pâinea zilnică (Ib 23,12).

Cuvântul lui Dumnezeu este hrană spirituală pe care trebuie s-o ai pentru a-ți împlini scopul. Biblia se numește laptele, pâinea, hrană consistentă și desertul nostru (1Pt 2,2; Mt 4,4; 1Cor 3,2). Aceste patru feluri de mâncare sunt meniul Duhului Sfânt pentru întărire și creștere spirituală. Sfântul Petru ne îndeamnă clar : Doriți cu înfocare laptele spiritual și pur, pentru ca prin el să creșteți în mântuirea voastră (1Pt 2,2).

6. Dumnezeu te transformă prin necazuri

Focul suferinței este cel care aduce cu sine aurul sfințeniei. Dumnezeu are un scop în spatele fiecărei probleme. Foloșeste circumstanțele ca să ne dezvolte caracterul și asemănarea cu Cristos. Isus ne-a avertizat că în lume vom avea necazuri. Nimeni nu este imun la durere ori izolat de suferință și nimeni nu trece prin viață fără să aibă probleme. Când rezolvi una dintre ele, alta este în așteptare să-i ia locul. Dumnezeu folosește problemele vieții ca să ne atragă mai aproape de El : Domnul este aproape de cei cu inima frântă și îi scapă pe cei cu duhul zdrobit (Ps 34,18).

Cele mai profunde experiențe de rugăciune, de adorație le vei avea probabil când inima îți este frântă, când te simți abandonat, când nu mai ai nici o opțiune, când durerea este mare și atunci îți întorci fața spre Dumnezeu. Când viața este roză, plutim prin viață având cunoștințe despre Isus și vorbind despre El. Dar numai în suferință îl cunoaștem pe Isus. În suferință învățăm lucruri despre Dumnezeu pe care nu le putem învăța în nici un alt mod.

Dumnezeu l-ar fi putut feri pe Iosif de închisoare (Gn 39,20-22), pe Daniel de groapa cu lei (Dn 6,16-23), pe Ieremia de a fi aruncat într-o groapă cu noroi (Ir 38,6), pe cei trei tineri evrei de a fi aruncați în cuptorul cu foc (Dn 3,1-26), etc. Dar nu a făcut-o. El a îngăduit aceste încercări și suferințe și ca rezultat toși acești oameni au fost aduși mai aproape de Dumnezeu: Știm că Dumnezeu face ca toate lucrurile să conlucreze spre binele acelora care îl iubesc pe El și care sunt chemați după planul său (Rm 8,28-29). Acest pasaj este deseori greșit înțeles. Aici nu se spune : Dumnezeu face ca toate lucrurile să iasă cum vreau eu și nici Dumnezeu face ca toate lucrurile  să aiba un sfârșit fericit pe pământ căci există multe sfârșituri nefericite pe pământ.

Nădejdea noastră în dificultăți nu se bazează pe o gândire pozitivă și nici pe un optimism natural ci pe siguranța că Dumnezeu deține controlul complet al universului și că El ne iubește. Viața noastră nu este o întâmplare ci face parte dintr-un plan al Creatorului. Noi facem greșeli dar Dumnezeu nu poate greși. Planul lui Dumnezeu pentru viața ta  implică tot ce se întâmplă cu tine – incluzând greșelile tale, păcatele și rănile tale (boli, datorii, dezastre, divorț) căci Dumnezeu poate scoate binele din relele care ni se întâmplă : El a facut-o pe Calvar.

În planul lui Dumnezeu evenimentele din viața ta lucrează împreună. Ele nu sunt acte izolate, ci părți interdependente ale unui proces care să te facă asemenea lui Cristos. Ca să faci o prăjitură trebuie să folosești făină, sare, ouă, zahăr, ulei, etc. Mâncate separat toate au un gust neplăcut sau chiar amar dar puse împreună și coapte ele devin o prăjitură delicioasă. Dacă îi vei da lui Dumnezeu toate experiențele dezagreabile, neplăcute, El le va amesteca pentru ceva bun. Problemele ne obligă să ne întoarcem privirea spre Dumnezeu și să ne încredem în El decât să așteptăm absolut totul numai de la acest pamânt și de la oameni. Până când nu-ți mai ramâne absolut nimic decât Dumnezeu nu vei putea înțelege că nu ai nevoie de nimic altceva decât de Dumnezeu.

1. Formarea caracterului lui Cristos în tine

Suntem ca niște bijuterii, modelați cu ciocanul și dalta suferinței. Dacă ciocanul bijutierului nu este suficient de puternic ca să înlăture marginile noastre aspre, Dumnezeu va folosi barosul. Dacă suntem foarte încăpățânați va folosi picamarul. El va folosi orice unealtă de care are nevoie. În Efeseni 4,22-24, Paul ne prezintă cele trei responsabilități pe care le avem pentru a deveni asemenea lui Cristos.

• în primul rând trebuie să renunțăm la vechile noastre obiceiuri: lăsați-vă de purtarea de mai înainte, de omul vechi, de omul vechi supus putrezirii din cauza poftelor amăgitoare ( 4,22).
• în al doilea rând trebuie să ne schimbăm felul de a gândi : înnoiți-vă spiritul minții voastre și îmbrăcați-vă cu omul cel nou ( 4,23). Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că suntem transformați prin înnoirea minții noastre (Rm 12,2). Cuvântul grecesc pentru transformare este metamorphosis (folosit în Rm 12,2 și 2Cor 3,18) și astăzi folosit pentru a descrie schimbarea uimitoare prin care trece o larvă sau un vierme pentru a deveni fluture. Această imagine minunata exprimă ceea ce se întâmplă cu noi din punct de vedere spiritual atunci când îi permitem lui Dumnezeu să ne transforme viața : suntem schimbași din interior spre exterior, devenim minunați și suntem eliberați ca să zburăm spre noi înălțimi.
• în al treilea rând, trebuie sa ne îmbracam cu caracterul lui Cristos dezvoltând în noi obiceiuri și atitudini noi. În esență caracterul tău este suma obiceiurilor tale. Paul ne spune : îmbrăcați-vă cu noul eu, creat pentru a fi asemenea lui Dumnezeu într-o neprihănire și sfințenie adevărată (Ef 4,24).

Fiecare problemă este o oportunitate de formare a caracterului și cu cât este mai dificilă cu atât potențialul de formare a mușchilor spirituali este mai mare : Știm că aceste necazuri produc răbdare și răbdarea produce caracterul (Rm 5,3-4). Sfântul Petru compară încercările cu focul cuptoarelor de curățare a metalelor, care ard impuritățile : Aceste încercări vin să dovedească puritatea credinței voastre, puritate care este cu mult mai prețioasă decât aurul (1Pt 1,7).

Un argintar a fost întrebat : Când îți dai seama că argintul este pur ? El a răspuns : Când îmi văd imaginea reflectată în el. Când ești curățat prin focul încercării, oamenii pot vedea chipul lui Isus reflectat în viața ta.

Pentru că Dumnezeu intenționează să te facă ca și Isus, te va trece prin experiențe similare cu cele prin care a trecut Isus: singurătatea, ispitele, stresul, criticile, respingerile, etc. Biblia ne spune că Isus a a învățat ascultarea prin suferință și a fost făcut desăvârșit prin suferință (Evr 5,8-9). De ce ne-ar scuti Dumnezeu de lucrurile care a permis să le experimenteze singurul Său Fiu ?  Sfântul Paul ne spune ca  …dacă suferim împreună cu Cristos, împreună cu El vom fi glorificați (Rm 8,17).

1. A înfrunta problemele vieții ca și Cristos

           Suferințele și problemele nu produc în mod automat ceea ce Dumnezeu intenționează. Mulți oameni devin mai răi și nu cresc niciodată. Trebuie să răspundem adversităților așa cum a răspuns Cristos. El este modelul, exemplul și tot El este tăria și forța noastră.

 

1. Amintește-ți că planul lui Dumnezeu este bun

 

Dumnezeu știe ce este cel mai bun pentru tine și are la inimă interesele tale supreme. Dumnezeu i-a spus lui Ieremeia : Planurile pe care le am cu privire la voi, sunt planuri de prosperitate, nu de nenorocire, planuri care să vă dea speranță și un viitor (Ier 29,11). Iosif a înțeles acest adevăr când le-a spus fraților lui, care l-au vândut ca sclav : Voi v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine (Gn 50,20). Ezechia a avut aceeași înțelegere despre boala care i-a amenințat viața : A fost spre binele meu ca am trecut prin timpuri atât de dificile (Is 38,17). Ori de câte ori Dumnezeu răspunde nu ! la cererea ta de a scăpa de suferință amintește-ți că : Dumnezeu face ceea ce este cel mai bine pentru noi, pregătindu-ne ca să trăim la înălțimea sfințeniei Lui (Evr 12,10). Este vital să te concentrezi asupra planului lui Dumnezeu și nu asupra problemei sau durerii tale. Așa a îndurat Isus durerea crucii și noi suntem îndemnați să-i urmăm exemplul: Să privim tintă la Isus, liderul nostru. El a fost gata să îndure o moarte rușinoasă pe cruce datorită bucuriei care știa că îl așteaptă după aceea (Evr 12,2).

Un om care a suferit într-un lagăr de exterminare nazist spunea : Dacă vei privi lumea, vei fi nefericit. Dacă vei privi înăuntrul tău vei fi deprimat. Dacă vei privi pe Cristos, vei fi liniștit ! Concentrarea ta îți va determina sentimentele tale. Secretul rabdarii este să-ți amintești că durerea ta este temporară dar că bucuria divină promisă este veșnică. Moise a îndurat o viață plină de probleme pentru că avea ochii ațintiți spre răsplată (Evr 11,26).  Sfântul Paul a îndurat și el greutățile vieții spunând : Necazurile noastre prezente sunt mici și nu vor dura mult. Totuși ele produc pentru noi o glorie extraordinar de mare, care va ține veșnic (2Cor 11,17). Nu accepta o gândire pe termen scurt. Concentrează-te asupra rezultatului final : Iar dacă suntem fii, suntem și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Cristos, dacă suferim cu El, ca împreună cu El să fim și preamăriți. Eu consider că suferințele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela (Rm 8,17-18).

 

1. Bucură-te și mulțumește

 

Sf. Scriptură ne spune : Multumiți lui Dumnezeu în toate circumstanțele, căci aceasta este voia lui Dumnezeu pentru voi, în Isus Cristos (1Tes 5,18). Cum este posibil așa ceva ? Observă că Dumnezeu ne spune să mulțumim în toate circumstanțele nu pentru toate circumstanțele. Dumnezeu nu așteaptă să-i mulțumești pentru răul primit, pentru suferința sau consecințele sale dureroase.  În schimb Dumnezeu vrea să-i mulțumești pentru că va folosi dificultățile și problemele tale ca să-și împlinească scopurile Sale.

Biblia ne spune adesea : Bucurați-vă totdeauna în Domnul (Fil 4,4). Nu spune bucura-te de durerea ta căci este masochism. Nu căutăm durerea pentru durere iar Dumnezeu este împotriva suferinței. Biblia spune să te bucuri în Domnul în orice circumstanță a vieții pentru că El te iubește încontinu și te așteaptă cu brațele deschise. Ne  bucurăm de faptul că Dumnezeu este cu noi când trecem prin necazuri. El intră în suferința noastră: Isus a facut-o prin întrupare, prin viața, pătimirile, moartea și învierea Sa iar acum Duhul Său continuă același lucru în noi. Dumnezeu nu ne va lăsa niciodată singuri.

 

1. Refuza să renunți

 

Formarea caracterului lui Cristos este un proces lent. Când evităm dificultățile vieții noi scurtcicuităm procesul, ne încetinim creșterea și de fapt sfârșim într-o suferință mai rea și mai dureroasă: suferința creștină salvează, cea umană distruge. Dacă vom înțelege consecințele veșnice ale asemănării noastre cu Cristos vom face mai puține rugăciuni de tipul mângâie-mă, ajută-mă să mă simt bine și mai multe rugăciuni de tipul transformă-mă, folosește această situație ca să mă faci asemanator Ție. Dacă treci prin necazuri, nu te întreba : De ce eu ? ci întreabă Doamne ce vrei să învăț ?:  Căci aveți nevoie de răbdare pentru ca împlinind voința lui Dumnezeu să puteți obține promisiunea (Evr 10,36).

 

2. Este nevoie de timp pentru a deveni asemenea lui Cristos

         

Toate își au vremea lor

Și fiecare lucru de sub ceruri

Își are ceasul lui (Eclez 3,1).

 

Sunt sigur că Dumnezeu, Cel care a început în voi

Această bună lucrare, va continua să lucreze

Ajutându-vă să creșteți în harul său până când

În cele din urmă, lucrarea Sa în voi va fi încheiată

În ziua când Isus Hristos se va întoarce (Fil 1,6).

 

1. Nu este scurtătură pentru maturizare

 

Este nevoie de ani de zile ca să ajungem adulți, după cum este nevoie de un sezon întreg pentru ca un fruct să crească și să se maturizeze ca să fie copt. Același lucru este valabil și la roadele Duhului Sfânt în viața noastră. Formarea caracterului asemănător cu cel al lui Isus Cristos nu poate fi grăbită. Creșterea spirituală ca și creșterea biologică cere timp.

Când determini un fruct să se coacă repede, acesta își pierde aroma. În America roșiile se culeg de obicei necoapte ca să nu se deterioreze în timpul transportului spre punctele de desfacere. Apoi înainte de a fi vândute, aceste roșii verzi sunt stropite cu bioxid de carbon și se roșesc imediat. Roșiile acestea sunt comestibile dar nu au aroma roșiilor coapte în grădină, cărora li se permite să se maturizeze lent.

Deși suntem procupați să creștem cât mai repede Dumnezeu este interesat să creștem cât mai puternici. Dumnezeu vede viețile noastre din veșnicie și pentru veșnicie, așa că El nu se grăbește niciodată.

 

1. Isus bate la ușa inimii tale

 

Înainte ca Domnul Cristos să ne invadeze inimile, uneori El trebuie să ne înmoaie permițând în viața noastră unele probleme la care noi nu putem face față. Deși unii își deschid viața lui Cristos de îndată ce bate la ușă, cei mai mulți îi opun rezistență  și se apără. Înainte de convertirea noastră, avem parte de experiențe prin care Isus ne spune : Iată Eu stau la ușă și bombardez ! Din clipa în care te deschizi pentru Cristos, Dumnezeu are deja un cap de pod în viața ta. Este posibil să crezi că ți-ai predat toată viața Lui, dar adevărul este că există multe aspecte ale vieții tale care nu i le-ai dăruit lui Cristos și de care tu nu ești conștient la momentul respectiv. Tu îi poți preda lui Dumnezeu din viața ta numai atât cât înțelegi în acel moment. Nu-i nici o problemă în asta. De îndată ce Cristos are la dispoziție un cap de pod, începe să cucerească tot mai mult teritoriu până când toată viața ta este a Lui în întregime. Vor fi lupte și bătălii, dar rezultatul niciodată nu va fi pus la îndoială. Dumnezeu a promis că„Acela care a început în voi această bună lucrare, o va duce la bun sfârșit (Fil 1,6).

A fi ucenic este un proces de conformare cu Cristos după cum spune și Sf. Paul : …până când vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârșit, la măsura staturii plinătății lui Cristos… (Ef 4,13). Asemănarea cu Cristos este destinația noastră finală, dar călătoria va dura toată viața. În fiecare zi Dumnezeu vrea să devii din ce în ce mai asemănator cu El : Ați început să trăiți viața nouă, prin care sunteți înnoiți și deveniți asemenea Celui ce v-a făcut (Col 3,10).

Astăzi suntem obsedați de viteză, dar Dumnezeu este mult mai interesat de tărie și stabilitate decât de iuțeală. Nouă ne plac soluțiile rapide, scurtăturile, rezolvarea pe loc a problemei. Vrem o predică, un seminar sau o experiență care să rezolve imediat toate problemele și să ne elibereze de toate durerile creșterii. Dar adevărata maturitate nu este niciodată rezultatul unei singure experiențe, indiferent cât de mișcătoare ar fi aceasta. Creșterea este treptată.

 

 

3. De ce durează atât de mult ?

 

Deși Dumnezeu ar fi putut să ne transforme instantaneu, a ales să ne dezvoltăm încet și progresiv. Isus este precaut în formarea ucenicilor Săi. După cum Dumnezeu a permis israeliților să ocupe Țara Promisă încetul cu încetul astfel încât ei să nu fie nimiciți, la fel preferă să lucreze cu pași mici în viețile noastre. De ce este nevoie de atâta timp pentru schimbare și creștere ? Există mai multe motive.

• Învățăm încet. Istoria lui Israel ilustrează cât de repede uităm lecțiile lui Dumnezeu și cât de repede revenim la tiparele noastre vechi de comportament.
• Avem multe lucruri de care trebuie să ne dezvățăm. Deseori vrem să ni se rezolve rapid o problemă veche și înrădăcinată în noi. Deoarece multe din problemele noastre nu au apărut peste noapte nu este realist că putem scăpa de ele imediat. Nu există medicament, rugăciune sau principiu care să anuleze imediat pagubele produse timp de mulți ani de zile. Pentru aceasta este nevoie de o muncă serioasă de îndepărtare și înlocuire. Biblia numește această operație dezbrăcarea de omul cel vechi și îmbrăcarea cu omul cel nou. Deși în clipa convertirii tale ți s-au dat haruri încă ai vechile obiceiuri, tipare și practici care trebuiesc îndepărtate și înlocuite.
• Ne este frică să înfruntăm smeriți adevărul despre noi înșine. Am spus că adevărul ne va elibera dar ne arată și mizeria noastră. Teama de ceea ce am putea descoperi dacă privim în față în mod cinstit defectele și fragilitățile noastre ne ține închiși în închisoarea negării. Numai pe măsură ce îi permitem lui Dumnezeu să îndrepte lumina adevărului Său spre greșelile, eșecurile și suferințele noastre putem începe să ne ocupăm de adevărata lor rezolvare.
• Deseori creșterea este dureroasă și ne sperie. Nu există creștere fără schimbare, nu există schimbare fără teamă ori pierdere și nu există pierdere fără durere. Ori schimbarea presupune un anumit fel de pierdere: trebuie să renunți la căile vechi pentru a le experimenta pe cele noi. Ne este teamă de pierderile vechi căci ele ni s-au părut confortabile și familiare.

 

1. Este nevoie de timp pentru formarea obiceiurilor noi

 

Amintește-ți că suma obiceiurilor tale formează caracterul tău. Nu poți pretinde că ești bun până când nu ești în mod obișnuit bun. Dacă practici ceva de-a lungul unei perioade de timp, vei deveni bun în domeniul respectiv. Repetiția este mama caracterului și a deprinderilor.

Crede că Dumnezeu lucrează în viața ta chiar dacă nu simți aceasta. Uneori creșterea spirituală înseamnă muncă lentă, în care faci doar câte un pas mic. Așteaptă-te la o îmbunătățire progresivă. Biblia spune : Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui (Ecleziastul 3,1).

Există deasemenea sezoane în viața spirituală. Uneori o perioadă scurtă de timp vei avea parte de o creștere intensă (primăvara), urmată de o perioadă de stabilizare și testare (vara, toamna ) și uneori vei avea parte de iarnă spirituală. Cum rămâne cu obiceiurile și rănile de care ai voi să scapi în mod miraculos ? Poți să te rogi pentru o minune dar nu fi dezamăgit dacă răspunsul va veni printr-o schimbare treptată. În timp picătura de apă va eroda și va sfărâma stânca de piatră. În timp o sămânță mică poate deveni un arbore gigant.

 

1. Notează-ți într-un caiet sau în jurnal lecțiile învățate

 

Notează-ți gândurile importante și lecțiile vieții pe care Dumnezeu te învață despre El, despre tine și despre ceilalți. Înregistrează aceste lucruri ca să le poți revedea și aprofunda. Noi trebuie să învățăm iarși unele lecții pentru că le uităm. Recitirea regulată a jurnalului tău spiritual te poate scuti de multe răni și dureri care nu mai sunt necesare.

 

Fii răbdător. Una din frustrările vieții noastre constă în faptul că rareori programul lui Dumnezeu corespunde cu programul nostru. Adesea noi suntem grăbiți iar Dumnezeu nu este. S-ar putea să te simți frustrat de procesul lent de evoluție din viața ta. Amintește-ți că Dumnezeu nu se grăbește niciodată, ci acționează întodeauna la timp. El va folosi întreaga ta viață ca să te pregătescă pentru scopul tău veșnic.  Biblia este plină de exemple în acest sens. El a avut nevoie de 80 de ani ca să-l pregătească pe Moise, inclunzând cei 40 de ani din pustiu. Timp de 14.600 de zile Moise a tot așteptat și s-a întrebat : Nu a sosit încă timpul ? Iar Dumnezeu îi tot răspundea : Nu încă ! Contrar titlurilor de cărți populare și la modă nu există pași ușori spre maturitate si nici secrete ale sfințeniei. Când Dumnezeu vrea să facă o ciupercă o face într-o noapte, dar când vrea să facă un stejar uriaș, are nevoie de sute de ani. Sufletele mari sunt crescute prin intermediul luptelor, al furtunilor și perioadelor de suferință.

 

Nu te descuraja.  Când profetul Habacuc a ajuns descurajat la corabie deoarece avea impresia că Dumnezeu nu acționa suficient de repede, Dumnezeu i-a spus următoarele cuvinte : Lucrurile pe care le am în plan nu se vor întâmpla imediat. Vremea în care viziunea se va împlini se apropie încet, necontenit dar sigur. Dacă ți se pare că se apropie încet, nu dispera, pentru că aceste lucruri se vor întâmpla cu siguranță. Trebuie doar să ai răbdare. Ele nu vor întârzia nici măcar o zi (Habacuc 2,3).

 

4. Dumnezeu te transformă când rămâi în Cuvântul Său

 

O biblie uitată într-un raft nu are nici o valoare. Milioane de credincioși suferă de anorexie (lipsa poftei de mâncare) spirituală, deși sunt înfometați de moarte datorită subnutriției spirituale. Ca să fii un ucenic sănătos a lui Cristos, hrănirea cu Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fie prioritatea ta numărul unu. Isus ne spune clar :Dacă ramâneți în cuvântul Meu, atunci sunteți cu adevărat ucenicii Mei (In 8,31). În viața de zi cu zi rămânerea în Cuvântul lui Dumnezeu include trei activități.

 

1. Trebuie să accept autoritatea Cuvântului

 

Bibilia trebuie să devină standardul de autoritate pentru viața mea: busola pe care mă bazez pentru a-mi arăta direcția, sfatul de care să ascult în luarea deciziilor înțelepte și etalonul pe care îl folosesc pentru a evalua totul.

Multe din problemele noastre își au originea în faptul că ne bazăm alegerile pe autorități

nedemne de încredere : cultura (toți fac așa astăzi), tradiția (dintotdeauna am procedat așa), rațiunea (mi s-a părut logic) ori emoții (așa am simțit că e bine). Toate acestea sunt afectate de păcatul omului. Avem nevoie de un standard și de o autoritate absolută iar aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu. Iată ce ne spune sf. Paul : Tot ce este scris în Sfânta Scriptură  este Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta în totalitatea lui este folositor pentru a-i învăța și ajuta pe oameni, pentru a-i corecta și a le arăta cum să trăiască (2Tim 3,16).

Am un prieten care a trecut printr-o perioadă când a avut îndoieli cu privire la acuratețea și autoritatea Bibliei. Într-o noapte el s-a aruncat în genunchi și i-a spus plângând lui Dumnezeu că în ciuda pasajelor confuze pe care nu le înțelegea, începând din acea clipă el se va baza în întregime pe Scriptură, considerând-o adevărata autoritate pentru viața și lucrarea sa. În urma acelei decizii viața sa a fost binecuvântată cu o putere și cu o reînoire deosebită.

Cea mai importantă decizie pe care o poți lua astăzi este să stabilești și să alegi Biblia drept o autoritate în viața ta, indiferent de cultură, de tradiții, de rațiuni și emoții. Hotărăște să te întrebi adesea : Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu ?,  Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în Biserică ?

 

1. Trebuie să asimilez adevărul Cuvântului

         

          Nu este suficient să cred în ceea ce spune Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Trebuie să-mi umplu mintea cu ea astfel încât Duhul Sfânt să mă poată transforma folosind adevărul Scripturii. Există cinci căi pentru a realiza acest lucru: poți primi Sf. Scriptură în Biserică, poți să o citești, poți să o studiezi, poți să o memorezi și poți medita Cuvântul Sacru.

În primul rând, primești Cuvântul lui Dumnezeu când îl asculți și-l accepți cu o atitudine deschisă și receptivă. Pilda semănătorului ilustrează modul în care receptivitatea noastră determină ce se va întâmpla în continuare cu Cuvântul lui Dumnezeu semănat în viețile noastre: va prinde rădăcini și va aduce roade sau nu. Domnul Isus a identificat trei atitudini nereceptive : o minte închisă (pământul tare de lângă drum), o minte superficială     (locurile stâncoase) și o minte neatentă, distrată sau dezorientată (teren cu spini) și apoi a spus : Fiti atenți la felul cum ascultați  (Lc 8,18).

De fiecare dată când consideri că nu înveți nimic dintr-o predică trebuie verificată atitudinea, în special în ceea ce privește mândria, pentru că Dumnezeu poate vorbi chiar și prin cel mai plictisitor predicator când ești smerit și receptiv. Sfântul Iacob în scrisoarea sa ne îndemnă la acest lucru :  Într-un spirit smerit salutați cu bucurie și primiți Cuvântul care plantat și înrădăcinat în inimile voastre conține puterea să vă poată mântui sufletele (Iac 1,21).

În al doilea rând este esențial să citești Biblia. Nu ne putem aștepta să creștem uitându-ne la televizor trei ore și citind Biblia doar trei minute. Dacă vei citi Biblia 15 minute pe zi vei reuși să o citești toată într-un an. Dacă renunți la un program tv de 30 de minute pe zi și în același timp citești Biblia, vei reuși să citești Biblia de două ori într-un an. Citirea zilnică a Scripturii te va ține în acea zonă în care poți auzi vocea lui Dumnezeu. Citește  Biblia  regulat ! De mare ajutor pentru aceasta este un plan zilnic de citire a Bibliei care te va împiedica să citești la întâmplare și să neglijezi anumite secțiuni.

În al treilea rând, studierea Bibliei este un alt mod practic de a ramâne în Cuvânt. Diferența dintre citirea și studierea Scripturii implică două activități adiționale : punerea unor întrebări referitoare la text și notarea adevărurilor descoperite. Studierea Bibliei cere un efort și o muncă căci este o confruntare cu Cuvântul lui Dumnezeu dar roadele sunt imense. Ne putem lăsa ajutați de specialiști în Biblie care ne oferă elementele ajutătoare pentru a intra în universul extraordinar al Sf. Scripturi.

Al patrulea mod de a ramâne în Cuvântul lui Dumnezeu este memorarea. Există beneficii enorme ale memorării versetelor biblice. Aceasta te va ajuta să reziști ispitelor, să iei decizii înțelepte, să-ți reduci stresul, să devii mai încrezător, să dai sfaturi bune și să le vorbești altora despre credința ta (Prov 22,18; 1Pt 3,15). Memoria ta este ca un mușchi. Cu cât o folosești mai mult, cu atât va deveni mai puternică și memorarea Scripturii va deveni mai ușoară. Poți începe selectând câteva versete biblice care îți plac și care vorbesc inimii tale. Apoi poți repeta din când în când cu voce tare în cursul zilei acele versete biblice chiar și în diferitele circumstanțe ale zilei : la muncă, acasă, la școală, etc. Cele trei secrete ale memorării Scripturii sunt : repetă, repetă, repetă !

Al cincilea mod de a ramâne în Cuvântul lui Dumnezeu este să-lmeditezi.  Meditația sau cugetarea biblică este o gândire concentrată sau focalizată. Pentru aceasta este nevoie de un efort serios. Când meditezi, alegi un verset și reflectezi, te gândești la el mereu și îl reții mereu în mintea ta. Nici un alt obicei nu poate contribui mai mult la transformarea vieții tale și la creșterea asemănării tale cu Isus decât meditarea zilnică a Sfintei Scripturi. În timp ce noi ne facem timp să contemplăm adevărul lui Dumnezeu, reflectând în mod serios la exemplul lui Cristos suntem transformați în asemănarea Lui cu o glorie mereu crescândă (2Cor 3,18). Unul din motivele pentru care Dumnezeu l-a numit pe David om după inima mea (Fap 13,22) este faptul că lui David i-a plăcut să mediteze la Cuvântul lui Dumnezeu. David spunea : Cât de mult iubesc învățăturile tale ! Toată ziua mă gândesc la ele (Ps 119,97). Meditarea serioasă a Cuvântului lui Dumnezeu este secretul unei vieți cu adevărat reînnoite.

1. Trebuie să aplic principiile Cuvântului

           Primirea, citirea, cercetarea, memorarea și meditarea Cuvântului divin sunt toate inutile dacă nu reușim să le punem în practică. Noi trebuie să devenim  împlinitori ai Cuvântului (Iac1,22). Acesta este cel mai greu pas pentru că satana i se împotrivește foarte intens. Pe el nu-l deranjează că faci studii biblice, atâta timp cât nu faci nimic din ceea ce înveți. Ne înșelăm singuri când considerăm că  ne-am însușit un adevăr biblic numai pentru că l-am auzit, l-am citit sau studiat : de fapt a-ți însuși un adevăr înseamnă a-l practica. Isus însuși ne spune : Oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le pune în practică este ca un om înțelept care și-a zidit casa pe stâncă (Mt 7,24).

Un alt motiv pentru care noi evităm aplicația în viața personală este faptul că poate fi dificilă sau chiar dureroasă. Adevărul te va elibera, dar mai întâi s-ar putea să te facă să te simți mizerabil. Cuvântul lui Dumnezeu ne demască motivațiile, ne scoate în evidență eșecurile, ne mustră pentru păcat și așteaptă să ne schimbăm. Natura umană se opune schimbării, astfel că aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu este o muncă grea. Cea mai bună metodă pentru a împlini Cuvântul lui Dumnezeu este să-ți scrii întotdeauna o acțiune practică pe care o vei face în urma citirii, studierii ori meditării Sfintei Scripturi.

Dezvoltă-ți obiceiul de a scrie exact ceea ce vrei să faci. Această acțiune trebuie să fie personală  (să te implice pe tine), practică (ceva ce tu poți face) și măsurabilă (având stabilit un termen până când s-o faci). Fiecare aplicație va implica relația ta cu Dumnezeu, relația ta cu alții sau cu caracterul tău. Biblia nu ne-a fost dată ca să creștem în cunoaștere intelectuală, ci ca să ne schimbe viețile.